Tălmaciu

Tălmaciu este un oraş în judeţul Sibiu, Transilvania, România.

Oraşul se află la o distanţă de 18 kilometri de municipiul Sibiu, în direcţia Râmnicu Vâlcea, pe drumul naţional 7 şi pe linia de cale ferată care leagă Transilvania de Oltenia. Localitatea este străbătută de râul Olt.

Aşezarea sa în apropierea defileului Oltului i-au marcat istoria. Pe raza localităţii, la Boiţa (Caput Stenarum) romanii au construit un puternic castru ce păzea ieşirea din trecătoarea drumului alutan ce ducea spre Cedonia, Ocna Sibiului şi Apulum. Tot pentru dominarea defileului, regii Ungariei au construit cetatea Landes Krone (în română Coroana Ţării) pe dealul din vestul localităţii, în apropierea şoselei Sibiu – Râmnicu Vâlcea.

Este atestat documentar la 1265 (Tholmach). După colonizarea saşilor, Tălmaciu devine centrul scaunului românesc cu acelaşi nume, cuprinzând localităţile Tălmăcel, Boiţa, Turnu Roşu, Racoviţa, Sebeşu de Jos şi Plopi (astăzi dispărut). Din 1453, Scaunul Tălmaciului şi cel al Săliştei au fost încorporate Scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desfiinţarea Universităţii Săşeşti, după instaurarea dualismului austro-ungar. Din 1987 comuna Tălmaciu devine oraş.

Fiind un punct obligatoriu de trecere spre sudul Carpaţilor Meridionali, Tălmaciu a fost martorul a numeroase evenimente războinice. Pe aici au trecut romanii în timpul războaielor daco-romane. Multe incursiuni otomane spre Transilvania s-au derulat pe aceeaşi rută. Lânga Tălmaciu s-au regrupat trupele lui Mihai Viteazul, în 1599, înaintea Bătăliei de la Şelimbăr. La 1848, lângă Tălmaciu au loc lupte între trupele ţariste şi armata generalului Bem, pentru controlul defileului, iar în 1916 teritoriul localităţii este teatrul operaţiunilor militare întreprinse de către ale Armatei Române în Bătălia Sibiului.

Obiective turistice:

• Cetatea Tălmaciu Construită la 1370, cetatea este situată la sudul localităţii, pe un deal ce domină trecerea spre defileul Oltului. A făcut parte din sistemul de apărare a sud-estului Transilvaniei. În două rânduri regii Ungariei dispun demolarea cetăţii, Vladislav (1453) şi Matia Corvin (1489), ordinul nefiind respectat din moment ce în anul 1535, zidurile oferă protecţie armatei conduse de Ştefan Mailath.