Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţ, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea
România ţara cea mai frumoasa

Fișier:Stema Miercurea Sibiului.jpg Miercurea Sibiului

Miercurea Sibiului, mai demult Mercurea, Mercurea Sibiului este o localitate în judeţul Sibiu, Transilvania, România. În anul 2004 a devenit oraş.

Staţiune balneoclimaterică de interes local, Miercurea Sibiului, devenită oraş abia în 2004, se află situată la 34 de km. vest de Sibiu, mai exact în Podişul Secaşelor, pe cursul râului omonim, la altitudinea de 230 de metri.

Menţionată documentar pentru prima oară la 1290, localitatea, datorită factorilor terapeutici (izvoare cu ape minerale clorurosodice, nămol sapropelic fosil şi respectiv climat de cruţare) a reprezentat, din vechime, un loc căutat pentru tratarea afecţiunilor reumatismale, neurologice, ginecologice, cardiovasculare şi endocrine. 
Pe lângă faptul că este localitatea de origine a sculptorului Corneliu Medrea (al cărui bust se află amplasat chiar în centrul oraşului), Miercurea Sibiului s-a impus, din punct de vedere istoric prin Adunarea de constituire a Partidului Naţional Român (17 martie 1869) la care au participat o serie de personalităţi ale vremii: Ilie Măcelariu, George Bariţiu, Ioan Raţiu, Visarion Roman, Axente Sever, Iacob Mureşanu.

Aşezarea, aparţine unei zone rurale, cunoscute pentru vestigiile sale din epoca romană şi postromană. Descoperirea în vatra satului, în 1888, a unui chiup (vas de cereale roman) iar mai târziu, în 1975, a trei monede din bronz imperiale, datând din secolul al IV-lea, a impus deschiderea unui şantier arheologic în zonă, siturile cercetate fiind în punctele Petriş şi Luncă (Pustia). Localitatea se remarcă şi prin obiectivele sale turistice. Prima dintre acestea o reprezintă cetatea şi biserica evanghelică, o bazilică romanică din secolul al XIII-lea, cu turnul ridicat deasupra primei travee a navei centrale. Din acest monument s-au păstrat planul şi turnul, precum şi cele patru perechi de stâlpi. Într-o a doua etapă au fost înălţate zidurile navelor laterale, din faza respectivă datând şi portalul gotic din sud. Ultima perioadă de construcţie este cea în care biserica a fost alungită spre est şi au fost construite tribunele laterale şi bolţile.

Cetatea din jurul bisericii se compunea dintr-o incintă de ziduri cu două galerii de acces suprapuse, cea inferioară fiind plasată deasupra cămărilor boltite executate din cărămidă. În partea de sud se păstrează turnul de apărare al porţii. Construită în jurul anului 1870, biserica ortodoxă cu hramul “Sf. Ilie”, construită în stil baroc, combinat cu gotic, în formă de cruce, este declarată monument istoric. În 2 iunie 1969, după ce o furtună puternică a dărâmat turnul bisericii, sub globul de sub cruce s-a găsit un document datat 6 nov. 1870, semnat de Ilie Măcelaru, privind istoricul bisericii. Se preciza, printre altele, că, la zidirea acesteia au contribuit toţi locuitorii români din Miercurea, indiferent de confesiune şi rit. În cele două localităţi componente ale oraşului, Apoldu de Sus şi Dobârca există, de asemenea alte două biserici evenghelice fortificate, ambele datând din acelaşi secol al XIII-lea.