Jibou

Jibou este un oraş în judeţul Sălaj, Transilvania, România, de care aparţin satele Cuceu, Husia, Rona şi Var.

În Jibou există una dintre cele mai interesante Grădini Botanice din România, situată pe fostul domeniu al nobililor maghiari Wesselényi. De asemenea, în partea dinspre Zalău, există din vechime Băile Jibou, care folosesc efectele curative ale unui izvor de apă minerală sărată, cu proprietăţi asemănătoare celor din Băile Herculane.

Municipalitatea a organizat un „Parc Industrial”, care urmează să polarizeze forţa de muncă de pe Valea Someşului.

Jibou se află la 20 km est de Zalău, reşedinţa judeţului Sălaj. Este al treilea oraş ca mărime din Sălaj, după Zalău şi Şimleu Silvaniei. Constituie un nod feroviar important, punctul de întâlnire a căilor ferate ce vin dinspre Dej, Baia Mare şi Zalău (de unde se poate merge mai departe la Sărmăşag şi Carei).

Prin apropierea acestuia trece râul Someş, marele râu din nord-vestul României, care aici îşi schimbă direcţia de curgere de la N-S la S-N, datorită dealului piramidal numit Piscuiul Ronei / Ţugluiul Turbuţâi / Dealul lui Racoţi (ungureşte: Rákóczi-hegy), masiv prezent pe lista naţională a rezervaţiilor naturale, datorită bogăţiei de fosile provenite în special din sedimente marine terţiare. De altfel, aici au fost descoperite şi rămăşite mai vechi: coaste şi dinţi de dinosauri de la sfârşitul Cretacicului.

Târguşorul (oppidum) Sibó (Chybur 1205–1235, Zsibotheleke 1387, Sÿbo 1423, Zybo 1460, Sybo 1475, Sibo 1545, Szÿbo 1564, Sibo oppidum, Zsibo 1582) a constituit un punct de popas important pe drumul sării de la Dej, care era adusă fie cu căruţele, fie cu plutele pe firul Someşului. El a fost jefuit şi ars de oştile turce în 1660, când din turnul bisericii reformate s-a aruncat o mamă cu pruncul la piept. În 11 noiembrie 1705, oştile transilvane conduse de principele Francisc Rákóczi al II-lea au fost surprinse de trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville şi au fost risipite, eveniment care a devenit subiectul altor legende locale. La castel, în 25 august 1849, a capitulat ultima armată revoluţionară paşoptistă din Europa, formată din circa 8.000 de soldaţi comandaţi de generalul Kazinczy. Familia nobiliară Wesselényi a avut mai mulţi reprezentanţi de seamă, cu vederi progresiste, dintre care cel mai cunoscut este baronul Miklós Wesselényi fiul, liberal căruia i s-au dedicat mai multe statui, dintre care cele mai cunoscute sunt cele din centrul Zalăului (realizată de János Fadrusz în 1902) şi din Jibou (József Sepsi, 2004).

După construirea căii ferate şi darea în funcţiune a gării (1890), în oraş s-a stabilit o importantă comunitate evreiască, care a fost deportată la Auschwitz în primavara anului 1944. Depoul C.F.R. datează din 1937.

După război, Jiboul a funcţionat ca centru de raion până în 1960 şi devenit oraş în 1968. Localitatea a fost inundată de revărsarea râului Someş în 1970, inundaţie provocată de rupere unui dig în amonte.

După 1945, în clădirea Judecătoriei a fost mutat Spitalul Orăşenesc. După 2000, au început lucrările la noul sediu al Judecătoriei, o clădire modernă, terminată şi inaugurată în 7 noiembrie 2008.

În anul 2005, localnicii au aniversat 800 ani de la prima atestare documentară. În 2008 s-au împlinit 40 de ani de la declararea localităţii ca oraş.