Sărmaşu este un oraş din nord-vestul judeţului Mureş, România.

Oraşul Sărmaşu este situat in Câmpia Transilvaniei, la intersecţia paralelei 45°45' latitudine nordică cu meridianul 24°10' longitudine estică, in zona centrală a ţării, la intretăierea limitelor administrative ale judeţelor Mureş, Cluj şi Bistriţa-Năsăud. Teritoriul oraşului este tăiat de râul Pârâul de Câmpie, drumul judeţean DJ151 Luduş - Sărmaş - Cluj-Napoca sau Dej, drumul naţional DN16 Reghin-Cluj.

Sărmaşu se învecinează la nord cu comuna Budeşti din judeţul Bistriţa Năsaud, la est cu comuna Sânpetru de Câmpie, la sud-est cu comuna Miheşu de Câmpie din judeţul Mureş, la vest cu comuna Cămăraşu şi la nord-vest cu comuna Mociu din judeţul Cluj.

Localitatea este pentru prima dată atestată documentar la data de 10 aprilie 1329, când Sărmaşu este menţionat sub numele de Willa Sarmas ca fiind una dintre moşiile regelui maghiar Carol Robert de Anjou. Totuşi, oraşul prezintă dovezi de locuire încă din perioada de tranziţie la neolitic (2500-1800 î.e.n.) materializate în ceramică de tip Coţofeni. În anul 1348, regele maghiar Ludovic I donează această moşie familiei Swk, aşezarea fiind pomenitã în urmãtorul context:"Terra nobilium de Swk Sarmas vocata".

Localitatea Sărmaşu a fost martora multor evenimente importante din istoria Transilvaniei şi a ţării, locuitorii fiind prezenţi la marile evenimente ale istoriei şi în mod special la Revoluţia de la 1848 când s-au remarcat Alexandru Bătrâneanu şi Vasile Simonis, primul în calitate de prefect al Câmpiei Transilvaniei şi al doilea ca tribun al aceleiaşi zone în cadrul administraţiei lui Avram Iancu.

În perioada celui de-al doilea Război Mondial aşezarea a fost martora mai multor evenimente. După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, NV Transilvaniei intră sub ocupaţie maghiară. Sărmaşu rămâne în cadrul României, aflându-se la mai puţin de o oră de mers pe jos de graniţa cu Ungaria. La începutul războiului, localitatea avea o populaţie de aproximativ 3200 de oameni, împărţită pe etnii aproape egal între români şi maghiari şi existând circa 200 de evrei. Pe data de 23 august 1944, România trece de partea Aliaţilor, armatele germane şi ungare trecând la o puternică ofensivă contra noului inamic şi pătrunzând în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30-60km peste linia de frontieră existentă atunci. La 5 septembrie 1944 armata maghiară ocupă comuna. Din acest moment începe opresiunea împotriva evreilor şi românilor de aici. Populaţia maghiară din zonă ce sprijinea cauza Ungariei, în dorinţa recâştigării întregii Transilvanii împreună cu garda maghiară încep să jefuiască casele evreilor şi românilor. Pe data de 9 septembrie 1944, echipa de jandarmi maghiari ridică din casele lor pe toţi evreii din Sărmaş, în numar de 126. Ei au fost duşi într-un lagăr improvizat din localitate, alături de alţi câţiva români ce îndepliniseră funcţii importante în administrarea comunei. Timp de mai multe zile cu toţii au fost supuşi unui tratament ostil din partea ocupatorilor. În ziua de 15 septembrie 1944, unii dintre români au fost eliberaţi, iar alţi 18 au fost deportaţi în Ungaria. Deportaţii au fost duşi cu camionul în Cluj, iar aici au fost încolonaţi pe jos, sub escortă de poliţişti civili, pe drumul spre Jibou şi apoi la Budapesta. Unul dintre cei deportaţi şi apoi declaraţi morţi a fost şi Iuliu Moldovan, tatăl artistului Ovidiu Iuliu Moldovan. Pe data de 16 septembrie 1944, cei 126 de evrei sunt scoşi din Sărmaşu şi ucişi pe dealul Suscut, din apropierea localităţii Cămăraşu. Acest tragic eveniment este cunoscut sub numele de masacrul de la Sărmaşu.

În perioada interbelică a fost reşedinţa plasei Sărmaş din judeţul Cluj (interbelic). În anul 1952, Sărmaşu devine sediul raionului cu acelaşi nume din cadrul judeţului Cluj până în 1960 când comuna este arondată raionului Luduş. La reforma administrativă din anul 1968 localitatea a fost alipită judeţului Mureş.

Începând cu 30 septembrie 2003, prin legea nr. 382, fosta comună Sărmaşu a fost ridicată la rangul de oraş.

Obiective turistice:

• Biserica de lemn din Sărmaşu (muzeu de artă religioasă).
• Biserica muzeu Vişinelu.
• Sonda Muzeu (prima sonda de foraj a gazului metan din România).

Groapa comună a Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial este amplasată în marginea nordică a cimitirului reformat-calvin din localitate. A fost amenajată în anul 1944 şi are o suprafaţă de 200 mp. În această groapă comună sunt înhumaţi 40 de eroi români.