Băile Govora

Băile Govora (simplu Govora) este un oraş-staţiune aşezat în nord-estul judeţului Vâlcea, România. Numele de Govora î vine din dialectul traco-dac şi înseamnă adâncitură, vale cu multe izcoare. Se poate ajunge la staţiune folosind DN67, Râmnicu Vâlcea–Horezu–Târgu Jiu.

Băile Govora se dezvoltă târziu ca localitate urbană şi staţiune balneară. În anul 1876, ţăranul Gheorghe Ciurea sapă un puţ şi constată că iese apă care arde (denumire a petrolului greu, cunoscut şi sub numele de păcură). De asemeni iese şi apă sărată, aceasta neputând fi folosită ca apă de băut.

Sondajele ulterioare după petrol, scot la suprafaţă apă sărată, iodurată şi nămol sapropelic, pe care medicul militar Zorileanu o recomandă pentru tratamente reumatismale.

Se începe exploatarea izvoarelor în anul 1879, tratamentul făcându-se un timp în copăi (căzi de baie din lemn) amenajate la mănăstirea Govora în chilii, mănăstire ce se află la circa 6 Km de locul acestora. Apa de la aceste izvoare era dusă cu sacalele( nişte butoaie mari puse în care trase de animale) la mănăstire.

Primul stabiliment pentru tratament balnear ia fiinţă în anul 1887 şi avea 29 de cabine pentru băi calde.

Inaugurarea oficială a staţiunii are loc în anul 1910 odată cu darea în exploatare a hotelului Palace, care are particularitatea constructivă ca fiecare cameră să aibă cel puţin o oră soare pe zi. Se spunea că la Govora se închiria soarele cu ora. Tot atunci se dă în exploatare o bază de tratament cu căzi de baie din fontă, centrala termică pentru încălzirea apei şi iarna pentru căldură.

Ulterior, paralel cu dezvoltarea staţiunii se construiesc alte hoteluri şi pensiuni, se dezvoltă ca localitate, devenind după anii 1950 oraş.

Construcţii deosebite necesare dezvoltării turismului balnear, activitatea de bază a locuitorilor, în ultimii 50 de ani nu prea s-au făcut. Totuşi se remarcă complexul hotelier al sindicatelor ridicat la sfârşitul anilor 1980, care are în dotare şi o bază modernă de tratament.

Apropiat de oraş se află ctitoria de seamă a domitorului Radu cel Mare, Mănăstirea Govora,în timp reînoită de Constantin Brâncoveanu, dăruită cu o tiparniţă de Matei Basarab, de unde au ieşit la lumină primele scrieri în limba română, unde Antim Ivireanul şi -a tipărit opera sa, îmbogăţind zestrea spirituală a poporului român.