Giurgiu

Giurgiu este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Giurgiu, Muntenia, România. Este un port fluvial important şi un punct de frontieră cu Bulgaria.

Giurgiu se situează în extremitatea sudică a României ,pe malul stâng al Dunării, într-o zonă mlăştinoasă, la 65 km sud de capitala Bucureşti,formand o Euroregiune cu orasul vecin, bulgar, Ruse (Pyce). Orasul se intinde atat in Campia Burnazului cat si in Lunca Dunarii, solul fiind nisipos. Amplasat la intersectia coridorului Pan-European 9 fluvial si coridorul Pan-European 7 auto.

Cele mai vechi mărturii ale unei aşezări omeneşti în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popeşti, pe râul Argeş. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici oraşul Theodorapolis.

S-a propagat până în zilele noastre, ipoteza că oraşul Giurigiu ar fi fost fondat de genovezi şi numit după sfântul protector al Genovei (San Giorgio). Această credinţă apărută în secolul al XIX-lea, deşi larg difuzată, a fost respinsa ulterior de specialişi şi ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă.

Prima menţiune sigură a cetăţii Giurgiu este în documentul Codex Latinus Parisinus de la începutul secolului al XV-lea, sub forma Zorio. Menţiunea alăturată: "loc pustiu" sugerează distrugerea cetăţii în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân.

În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să deţină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü".

Fiind un oraş fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români şi turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazu de a stăvili atacurile turceşti, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile şi fortificaţiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplasat pe insula Slobozia, legată de ţărm cu un pod.

Prima cale ferată din Regatul României a fost construită între Bucureşti şi Giurgiu, staţia de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie 1869. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reşedinţa judeţului Vlaşca.

Între 1952-1954, regimul comunist, sprijinit de URSS, a construit Podul Giurgiu-Ruse (sau Podul Prieteniei), primul pod peste Dunăre care leagă România de Bulgaria. Giurgiu a fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Mausoleul Eroilor. Mausoleul a fost construit între anii 1926-1934 din iniţiativa filialei Societăţii "Cultul Eroilor" din oraşul Giurgiu, după un plan al arhitectului State Baloşin. El este situat pe locul fostului cimitir al eroilor, aflat în parcul spitalului. În mausoleu sunt înhumate osemintele a 632 de eroi, dintre care 350 eroi români (identificaţi), 69 eroi germani (identificaţi) şi 213 eroi (necunoscuţi) decedaţi la Giurgiu, Naipu, Prunaru şi Bălăria sau în prizonierat în Bulgaria. Mausoleul este inscris la pozitia nr. 251, având codul GR-II-m-B-14877.02, în "Lista monumentelor istorice", actualizată prin Ordinul ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2314 / 8 iulie 2004.

Obiective ce merită vizitate:

Turnul cu ceas
Parcul Alei
Parcul Mihai Viteazul
Portul Ramadan
Ruinele cetăţii Giurgiului
Strada Gării, stradă cu numeroase clădiri istorice