Vişeu de Sus este un oraş în judeţul Maramureş, România. Oraş amplasat în NE judeţului Maramureş, Depresiunea Maramureş. Din data de 7 octombrie 2009 oraşul este declarat Staţiune de interes local conform HG 1204, publicat în Monitorul Oficial la 13 octombrie 2009.

Oraşul Vişeu de Sus, după cei mai mulţi autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365. Această primă menţionare a Vişeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alţii localitatea este atestată din anul 1549 cu denumirea de "Vişeul Nou" sau "Între Râuri", fiind situată la confluenţa celor două râuri – nume întâlnit până la începutul secolului XX.

În anul 1373 se marchează hotarul Vişeului cu Borşa, în anul 1385 apare Vişeul inferior (de Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei şi guvernatorul Ungariei, dăruieşte Vişeul celor 3 cnezi Ştefan, Petru Mândru şi Nan (Naşcu) cât şi fraţilor lor.

Evoluţia actualului oraş începe după anul 1770 când se înfiinţează la Vişeu şi Borşa centre forestiere cu muncitori – colonişti ţipţeri – din Zips, aduşi la Vişeu din ordinul împăratului Iosif al II – lea al Austriei.

În anul 1143 la Vişeu de Sus se stabilesc mineri din Saxonia şi înfiinţează exploatări de minereuri. În anul 1773 se înfiinţează la Vişeu un centru de exploatare forestieră, colonizat cu şvabi din Zips.

În 1775 se stabilesc la Vişeu familii germane venite Austria (Salzburg şi Tirol). Între anii 1776 – 1794 vin primii colonişti din Salzkammergut. În 1778 sosesc alte 25 de familii din Gmunden, majoritatea cu mulţi copii. În anul 1780 se fac primele construcţii de către cei sosiţi, cum ar fi: prima moară în partea de est a oraşului, începe construcţia digului mai sus de Măcârlău, dig care va fi terminat în 1784, an în care alte familii din zona Bavariei se stabilesc la Vişeu de Sus.

Turism:

• Valea Vaserului Aflată în partea estică a oraşului Vişeu de Sus, valea Vaserului are o lungime de circa 40 km. Prin vale circulă „mocăniţa”, fiind şi ultima din România. Linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) a fost construită între anii 1930—1933. Lungimea căii ferate este de 56 kilometri. Cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu 1.100 m, plecarea din Vişeu de Sus fiind la altitudinea de 600 m. Trenul circulă în scopuri industriale, pentru exploatarea lemnului şi în scopuri turistice. Vagoanele pentru turişti pot fi vagoane terasă sau vagoane de clasă. Există şi vagoane pentru materiale, platforme şi lemn.
• Potenţialul natural şi antropic al Vişeului Izvoarele de ape minerale existente chiar în oraş evidenţează o fostă activitate vulcanică, iar zăcămintele bogate în polimetale de pe valea Vaserului sunt mărturie a unor vechi erupţii vulcanice. Culoarele Vişeului sunt principala axă de circulaţie maramureşeană, fiind mărginită la est de treapta unor munţi de mică înălţime, care formează bordura marilor înălţimi ale Munţilor Maramureşului. La est culoarul este dominat de culmea Vişeului, iar în apropiere de vărsarea Vişeului în Tisa, valea se îngustează în defileu. Un obiectiv natural de mare valoare îl reprezintă Valea Vaserului, care izvorăşte din Muntele Ignătescu. Aceasta are un mare potenţial oferind componentele esenţiale ale ambianţei umane: peisaj, pământ, aer, apă, dar mai ales omenie. Oraşul are o poziţie geografică situată la limita unor zone de interes turistic şi intersecţia unor trasee şi circuite turistice. Pe Valea Vaserului există turism încă de la începutul secolului XX. Importantă pentru Valea Vaserului este mocăniţa, trenul cu aburi, care duce până la staţia Cozia.
• Monumente pe Valea Vaserului În anul 1909 pe Valea Vaserului la Făina se ridică o capelă şi tot acum sunt terminate două cabane la Staţiunea Şuligu.
• Valea Novicior Valea Novicior este un afluent ai Văi Vaserului. 
• Valea Vinului Valea Vinului este un loc de agrement foarte apreciat, aici aflându-se şi un izvor de apă minerală (numit de localnici „borcut”). Potenţialul turistic antropic al zonei Vişeu de Sus Este reprezentat de bisericile de lemn şi de arhitectura gotică a bisericilor construite după 1835. Biserici şi mănăstiri precum: biserica ortodoxă, fostă greco-catolică, construită între anii 1832-1844, ctitoria preoţilor Vasile Roşca şi Simeon Pop, biserica ortodoxă din 1832, biserica romano-catolică construită între anii 1912-1918 cu hramul „Ioachim şi Ana” - ctitor preot Schiller Carol, arhitect italianul Maretti Augustino.
• Mănăstirea de pe Valea Scradei. Pe hotarul ei a fost o mănăstire, biserica veche a fost adusă în anul 1762 în sat. În fiecare an, pe data de 8 septembrie se obişnuieşte să se meargă în pelerinaj.

Mai sunt de menţionat biserica ortodoxă construită între anii 1933-1937, ctitor preot Sebastian Sârcu, biserica ortodoxă din centrul oraşului şi biserica de lemn din curtea spitalului orăşănesc.

Alte obiective însemnate sunt cimitirul evreiesc şi cartierul germanilor numit Ţâpţărai (Zipserai).