Cavnic este un oraş minier în judeţul Maramureş.

Este situat într-o zonă muntoasă, la poalele munţilor Gutâi, pe cursul superior al râului Cavnic, la o altitudine între 550 şi 1.050, la 32 km est de municipiul Baia Mare.

Cavnicul a fost pentru prima dată atestat documentar ca sat, în 1336, cu numele de Capnic. Numele său derivă de la numele râului, care la rândul său derivă din cuvântul de origine slavă „kopaonik”, care înseamnă „a săpa”. Mineritul în zonă datează din perioada romană.

Oraşul a fost distrus de otomani în 1460 şi de tătari în 1717. Tot în decursul secolului XVIII a suferit de epidemii de ciumă şi holeră. Abia spre sfârşitul secolului a început să se refacă. În 1761 s-a înfiinţat judecătoria minieră locală şi în 1763 s-a emis prima concesiune minieră, care deschidea dezvoltarea exploatărilor miniere.

Cavnicul a fost declarat oraş la 17 februarie1968. În anii '70 s-a dezvoltat într-un ritm accelerat. In 2001 si 2003 s-au construit două piste de ski la „Icoana” si "Roata", moteluri, case de oaspeţi şi un hotel, într-un demers de a dezvolta potenţialul turistic al zonei.

Obiective turistice:

• Biserica romano-catolică "Sfânta Varvara" din 1812;
• „Stâlpul tătarilor” pe care se află următoarea inscripţie latină: Anno 1717 usque hic fuerunt tartaris (În anul 1717 până aici au ajuns tătarii).
• Paltinul secular (Acer pseudoplatanus), înalt de 30 m, cu diametrul trunchiului de 1,32 m.
• "Logolda" - ruinele unei topitorii de aur din secolul XIX.
• Partiile de ski "Icoana" si "Roata".