Uricani                                              

Uricani este un oraş situat în regiunea Valea Jiului, în sudul judeţului Hunedoara, România.

Acest oraş a fost creat pe baza existenţei cărbunelui în zonă. Înainte de Revoluţia din 1989 a fost un oraş practic monoindustrial. Situarea sa intr-o zonă naturală deosebit de atractivă, îi conferă un rol de interes turistic sporit.

În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află oraşul Uricani face parte din voievodatul lui Litovoi (Tara Lytua) care cuprinde ţinutul Gorjului, Valea Jiului şi Ţara Haţegului.

Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menţionează, printr-un decret al voievodului Ardealului, ca Murzina (Marginea), cneaz de Densuş, îşi vinde moşiile, printre care şi Sylotena (Valea Vacii), un teritoriu de 10 km situat în proporţie de 90% pe raza oraşului Uricani, în lunca Mailatului.

Un alt document datând din anul 1493, emis de curtea regelui Vladislav al II-lea al Ungariei, arată că boierul Mihail Cânde stăpâneşte mai multe moşii în această zonă, printre care şi Câmpu lui Neag (Nzakmezeu).

În anul 1788, Uricaniul este prădat de turcii adalai care iau robi 16 oameni, îi taie capul preotului de la acea vreme şi dau foc bisericii.

Prima atestare oficială a oraşului, sub denumirea de Hobiceni-Uricani, este menţionată într-un document datând din 1818, numele venind de la locuitorii a doua sate, Hobiţa şi Uric, situate la nord, dincolo de munţi, în zona localităţii Pui.

În toamna anului 1916, pe perioada Primului Razboi Mondial, oraşul este pierdut şi recucerit de trei ori de către armata română, în cinstea eroilor existând un monument pe vârful Tulişa.

După alipirea Transilvanieila Romania în 1918, numele oraşului se schimbă în Uricani, iar în componenţa acestuia intră şi satele vecine Câmpu lui Neag şi Valea de Brazi.

Odată cu sfârşitul celei de a doua conflagraţii mondiale şi cu instalarea noului regim comunist se amplifică procesul de exploatare a cărbunelui superior. Astfel, în 1947 se deschide prima galerie din Uricani, în Plaiu Balomir, şi începe exploatarea industrială a huilei coxificabile, oraşul devenind monoindustrial.

În anul 1965 localitatea este ridicată la rangul de oraş, avand o populaţie de peste 4.000 de locuitori.

Între 1968 şi 1970 se construieşte, pe locul bisericii vechi, noua biserică ortodoxă a oraşului, având hramul "Înălţarea Domnului".

La Uricani se ajunge pe DN66A, varianta vestică a DN66. Poreclit "Drumul lui Băsescu", acesta leagă oraşul de Lupeni, Vulcan, Petroşanişi, pe cand va fi definitivat, de Băile Herculane.

Este cel mai vestic oraş din Valea Jiului, fiind situat la poalele munţilorRetezat şi Vâlcan. Este străjuit la nord de Vârfu Mare (1509 metri) poreclit şi "Cele Trei Stânci", iar la sud de vârful Coarnele care se ridică la peste 1780 de metri.

Aflându-se la o altitudine de aproximativ 750 metri, oraşul Uricani se întinde dealungul văii de vest a râului Jiu, fiind înconjurat de un relief predominant muntos. Suprafaţa acestuia conţine şi văile pâraielor Lazaru, Valea de Peşti, Bilugu, Buta, Balomir şi Sterminos, unele dintre cele care alimentează raul Jiului de Vest, dezvoltând o bogată reţea hidrografică.

Pe unul din afluenţii de dreapta ai Jiului de Vest se află Barajul de la Valea de Peşti, care alimentează cu apă majoritatea oraşelor din zonă.

Cu o arie de peste 25.000 de hectare, Uricaniul are cea mai mare zona administrativa din Depresiunea Petroşani.

Atracţii Turistice:

• Oraşul Uricani constituie una din intrările în Parcul Naţional Retezat, accesul din partea de sud-est a masivului făcându-se prin zonele Lazăru - vârful Valea Mării şi Piule - Buta.

• Poartă a Retezatului, zona Cheile Buţii este situată pe flancul sudic al munţilor Retezat, fiind săpată în formaţiuni calcaroase încă din perioada jurasicului şi oferă o reţea vastă de peşteri, izvoare, cascade şi baraje naturale.

• Valea de Peşti este principalul pârâu care alimentează lacul de acumulare cu acelaşi nume. Cu o suprafaţă de 10 hectare, lacul are o lungime considerabilă şi o frumuseţe naturală ieşită din comun. Tot pe albia pârâului Valea de Peşti, în amonte, se află situate Peştera de Gheaţă şi zona Arcanu.

• Peşterile şi avenele se găsesc în număr mare, multe dintre ele încă nefiind în totalitate explorate.

• Pe raza administrativă a oraşului există numeroase zone de escaladă şi alpinism, cum ar fi Plaiu Balomirului sau Scorota