Petrila                                              

Petrila este un oraş din judeţul Hunedoara, Transilvania, România. Străveche aşezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului de Est, la intersecţia pârâului Jieţ cu pârâul Taia este atestată, în diferite documente, atât în anul 1499 cât şi în anul 1493.

Teritoriul administrativ al oraşului Petrila este mărginit la est de masivul Şurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul municipiului Petroşani.

La Jieţ, localitate aparţinătoare a Petrilei s-au găsit urme ale exploatării aurului aluvionar, de către daci şi romani la locul numit Hududeu, unde au fost descoperiţi şi dinari romani. Dar ceea ce este remarcabil şi ilustrat de dicţionarul limbii române, editat de Academia Română, "petrila" (substantiv comun), înseamna "drum pietros neasfaltat". Oamenii locului, păstori şi crescători de vite pe plaiurile bogate în păşuni, foloseau "piatra neagră care arde" la încălzit şi la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huilă fiind întâlnite chiar la suprafaţă. La vremea când se închegau primele formaţiuni statale româneşti feudale, voievodatul ce se întindea în Banat între Mureş şi Dunăre, ajuns la apogeu sub voievodul Glad (sec.IX-X), cuprindea în teritoriul său şi Valea Jiului. Mai târziu, aceste pământuri au făcut parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambele versante ale Carpaţilor Meridionali, din ţinutul Gorjului şi până în ţara Haţegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493. Este scris în acest hrisov că boierul Mihail Cânde stăpâneşte moşiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, lângă Petroşani (Malee), Rotunda, lângă Petroşani sau după unii autori Lonea (Ratond), Câmpul lui Neag (Nzakmezeu), Morişoara, în Vulcan (Marisowar), iar puţin după aceea, în 1501, lânga acestea se aminteşte Kaprisowar (Căprişoara), în Vulcan, ca fiindu-i proprietăţi "ab antiquo". Chiar şi mai înainte, în jurul anului 1493, regele Albert de Habsburg recunoscuse că Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cânde, tatăl cneazului Mihail. O data cu întocmirea primului recensământ confesional în 1733 de către episcopul Inocenţiu Micu-Klein s-a consemnat existenţa în localitatea Petrila a unui preot ortodox, Dumitru, a unui preot greco-catolic, Ştefan şi a unei biserici cu 48 familii de credincioşi, familii compuse în medie din 5 membri. Începuturile exploatării sistematice, cu mijloace rudimentare, a cărbunelui din Valea Jiului se regăsesc în anul 1840 când fraţii Hoffman şi Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca Montană, atraşi de bogatele zăcăminte carbonifere au pus bazele viitoarelor exploatări şi întreprinderi miniere, continuând să cumpere de la proprietari şi ţărani eliberaţi un număr mare de posesiuni miniere. Exploatarea zăcămintelor carbonifere a continuat de-a lungul anilor, dezvoltând o zonă mono industrială, activitatea economică preponderentă fiind aceea de exploatare şi prelucrare a cărbunelui.

Obiective turistice:

• Rezervaţiile naturale “Cheile Jieţului” (10 ha) şi "Cheile Taia" (2 ha).

Obiectiv memorial:

• Monumentul Eroilor Români. Opera comemorativă, înaltă de 3 m, a fost amenajată ca „Un omagiu eroilor necunoscuţi, morţi pentru patrie“. Are forma unui templu, fiind compusă din piatră şi beton.