Zalău

Zalău este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Sălaj, Transilvania, România.

Referitor la numele Zalăului s-au emis de-a lungul timpului diverse ipoteze: că ar însemna brâu, cingătoare (silaj), în limba vorbită de către avari, că ar însemna patul cu ulmi (Sil es Agz) în limba maghiară sau că de fapt, vechea denumire Zalău, nu a putut fi transcrisă în limba maghiară decât sub forma Zil şi Lak, asemănător cu denumirea germană a oraşului Zillenmarkt (locul târgului).

Situat în nord-vestul României, la trecerea dintre Carpaţii Estici şi Munţii Apuseni, judeţul Sălaj este cunoscut din vremuri străvechi ca Ţara Silvaniei, adică Ţara pădurilor, cu o suprafaţă de 3850 km2 şi având ca vecini la nord judeţele Satu Mare şi Maramureş , la vest şi sud-vest judeţul Bihor , iar la sud-est judeţul Cluj. Municipiul Zalău, care se găseşte în centrul judeţului pe valea cu acelaşi nume, este reşedinţa administrativă a Sălajului. Este situat în apropierea graniţei fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman Porolissum - cea mai puternică fortificaţie cu rol de apărare din partea de nord-vest a Provinciei Dacia Romană. În epoca medievală reprezenta spaţiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul "drum al sării". Azi, municipiul Zalău, situat pe axa Cluj Napoca - Satu-Mare - Petea Vama, DN 1F - E 81, este conectat la o reţea rutieră cu acces spre Europa de vest. Municipiul Zalău, pe lângă importanţa sa economică, constituie şi un puternic centru cultural, de învăţământ, şi nu în ultimul rând, un atractiv areal turistic. De curând, municipiul Zalău, pe lângă renumele şcolilor şi liceelor existente, se poate mândri cu prezenţa a două colegii universitare acreditate. Municipiul Zalău este situat în zona centrală a judeţului, în bazinul hidrografic al râului Zalău, la contactul depresiunii cu acelaşi nume şi Culmea Meseşului. Cu o suprafaţă totală de 90,09 km2, teritoriul administrativ al municipiului include şi localitatea Stâna, aşezare situată la sud-est de Meseş, în bazinul hidrografic al Agrijului. Relieful colinar al depresiunii are o altitudine cuprinsă între 200 - 500 m. În Depresiunea Zalăului predomină un climat temperat submontan, cu precipitaţii bogate şi oscilaţii mai mici de temperatură decât în Podişul Transilvaniei. Aceasta face ca împrejurimile oraşului să fie bogate în păduri de foioase, creând un ecosistem favorabil dezvoltării turismului. Temperatura medie a lunii ianuarie este de - 2,5 °C, iar a lunii iulie este de + 19,3 °C.

Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidenţă dovezi ale existenţei în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Mâţii şi din vestul oraşului, la care se adaugă importante elemente aparţinătoare culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal şi dezvoltarea unor relaţii de ordin economic cu oraşul Porolissum. După cucerirea Daciei de către Traian (106), graniţa Imperiului Roman trecea pe culmea Meseşului, la nord având triburile dacilor liberi, iar în zona de est, sud-est (Meseş) se află fortificaţiile romane de graniţă, turnuri, ziduri, şanţuri şi mâluri de apărare.

Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău o găsim în "Gesta Hungarorum", numită şi Cronica lui Anonymus - notar al regelui Bela al III-lea al Ungariei - lucrare apărută în jurul anului 1210. În acest sens putem aprecia existenţa unei populaţii destul de numeroase. Se poate afirma că Zalăul exista ca aşezare omenească încă din jurul anului 900, dar prima atestare documentară apare la 1200. După năvălirile tătare şi pustiirea oraşului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea şi este menţinut sub această administraţie până în anul 1542, când intră în componenţa Principatului Transilvania. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei şi Boemiei, declara Zalăul pentru prima dată oraş-târg, "Oppidum Zilah", privilegiu care scotea oraşul de sub dominaţia comitatului acordând dreptul de comerţ liber cu toată ţara, oferindu-i independenţă economică într-o vreme când bunul plac al nobilului, dar şi al suveranului erau singurele criterii de împărţire a dreptăţii şi de conducere a statului. De-a lungul istoriei, localitatea a avut diverse denumiri: "Ziloc" în 1220, "Oppidum Zilah" în 1473, "Zila" în 1601, Szilaj - Sszilagy în 1839, Szilaju în 1850 şi Zilah - Walthenberg - Zalău în 1854.

La sfârşitul secolului al XVI-lea oraşul aparţinea Transilvaniei şi avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleşi, dintre care unul era primar. Pe lângă aceştia, mai funcţionau un notar, un arhivar şi un casier. Alte praguri importante în dezvoltarea localităţii se înregistrează în anul 1571, sub domnia principelui Ştefan Bathory, în anul 1600 sub domnia lui Mihai Viteazul, iar după includerea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic, oraşul a cunoscut o decădere economică pe fundalul unei infuzii a produselor de provenienţă apuseană, în detrimentul celor autohtone.

O dată cu victoria din 3 august 1601, de la Guruslău, a lui Mihai Viteazul, patronul spiritual al oraşului, Zalăul se bucură de propriile reguli administrative, legislative, fiscale şi militare, precum şi de o autonomie reală care oferă libertăţi cetăţenilor. O cronică din sec. al XVII-lea menţionează pentru prima dată ocupaţiile locuitorilor oraşului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri şi, nu în ultimul rând, armurieri.

În preioada interbelică a fost reşedinţa judeţului Sălaj.

Următoarele informaţii pe care izvoarele istorice le menţionează, sunt legate de date mai apropiate perioadei actuale. Zalăul a fost dintotdeauna capitală de comitat, iar din anul 1968, Zalăul devine reşedinţa judeţului Sălaj, pentru ca, după aproape 10 ani, în 1979, să primească rangul de municipiu. Astăzi, oraşul reşedinţă de judeţ este un centru industrial important al Sălajului, un oraş modern cu o viaţă proprie.

Turismul:

Beneficiind de un cadru natural de excepţie, de poziţia sa de la poalele Meseşului şi de un bogat fond turistic de origine antropică, municipiul Zalău este şi un important centru turistic. Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău (fondat în 1951), cu tezaure monetare şi obiecte de patrimoniu aparţinătoare culturii daco-romane, medievale şi poulare, alături de Galeria de Artă "Ioan Sima" sunt principalele obiective de mare atracţie ale oraşului.

Turismul cultural este strict legat de prezenţa pe teritoriul judeţului a unor valori culturale care pot îmbrăca diverse forme. Demne de interes sunt festivalurile folclorice, serbările câmpeneşti şi pastorale, care în multe cazuri atrag mii de spectatori. În fiecare an, în perioada martie-decembrie au loc evenimente culturale dintre care amintim: “Ecouri transilvane” – Festival internaţional coral;

• "Măsurişul de la Pria" – serbare pastorală;
• "La fântâna dorului"– festival folcloric pentru românii de pretutindeni –Şimleu Silvaniei;
• "Mihai Viteazul" – Guruslău – serbare câmpenească;
• "Ecouri meseşene" – Festivalul dansului femeiesc etc.

În judeţul Sălaj există ansambluri şi grupuri folclorice cu participări la festivaluri naţionale şi internaţionale. Dintre acestea amintim: Ansamblul folcloric "Porolissum" al Primăriei Municipiului Zalău; Ansamblul folcloric "Meseşul" al Centrului Culturii Tradiţionale Sălaj; "Spiriduşii" din Valcău de Jos, etc.

Baza materială existentă este de şase unităţi de cazare, din care patru hoteluri, un motel şi două tabere şcolare. Numărul total de locuri în unităţile de cazare este de 708, din care 325 de locuri în tabere şcolare. Unităţile de administraţie publică ce oferă şi spaţii de cazare sunt:

• S.C. Hotel Meses S.A.
• S.C. Popasul Românilor S.A.
• S.C. Hotel Porolissum S.A.
• Cabana Meseş pentru vacanţele şcolare
• pensiunea "Shalom"
• S.C. Hotel Serverus S.A.
• pensiunea "Zagor"
• vila "President"
• Griff Hotel ****