Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţ, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea
România ţara cea mai frumoasa
Home » Regiuni » Transilvania » Alba » Blaj

Blaj

upload/e/e/5/rumaenien/blaj1.large.jpg

Blaj, mai demult Blasiu, Blaş, Blaj-oraş este un municipiu în judeţul Alba, Transilvania, România.

Cunoscut şi ca "Mica Romă", este centrul cultural al românilor greco-catolici. Din punct de vedere istoric, Blajul a jucat un rol important în procesul de formare a conştiinţei naţionale a românilor.

În Blaj îşi are sediul Arhiepiscopia Majoră Română Unită cu Roma (Greco-Catolică) şi Mitropolia Greco-Catolică de Alba Iulia şi Făgăraş. Catedrala Sfânta Treime a fost edificată între anii 1741 si 1749 în stil baroc, după planurile arhitecţilor vienezi de origine italiană Anton şi Johann Martinelli. În această catedrală sunt înmormântaţi episcopul Inocenţiu Micu-Klein şi cardinalul Alexandru Todea.

În oraş se află o copie a Lupei Capitolina, simbol al latinităţii.

Prima atestare documentară referitoare la Blaj dateazã din 1252, an în care contele Herbord a cumpărat domeniul "de la întâlnirea Târnavelor", domeniu denumit în continuare "villa Herbordi". În 1313 fiul lui Herbord, Blasius, a devenit stăpân al moşiei respective. Denumirea Blajului provine de la numele acestui Blasius. De-a lungul timpului Blajul a fost menţionat în limba latină ca "villa Blasii", iar mai apoi în traducere maghiară ca "Balázsfalva" (satul lui Blasiu), respectiv în germană sub forma "Blasendorf". Până la Unirea Transilvaniei cu România, Blajul a fost singurul orăşel românesc din Ardeal.

La început populaţia localităţii a fost redusă, fiind alcătuită la 1650, anul primului recensământ, din membrii celor 20 de familii de rândaşi ai curţii nobiliare. Intrat în posesiunea magnatului Apafi, a trecut, după moartea lui M. Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în 1738 episcopiei unite şi a devenit reşedinţa acesteia.

În vremea episcopatului lui Ioan Inocenţiu Micu şi a urmaşului său, Petru Pavel Aaron, la Blaj au fost întemeiate importante instituţii de învăţământ, precum şcolile Blajului, Biblioteca Arhidiecezană (cea mai mare bibliotecă românească din Transilvania), tipografia etc. La 19 mai1737 Blajului i-a fost conferit statutul de oraş, fiind totodată centrul cultural al românilor „uniţi” şi al Şcolii ardelene.

În anul 1754, prin eforturile episcopului Petru Pavel Aron, la Blaj şi-a deschis porţile prima şcoală publică cu limba de predare română. Acest fapt l-a făcut pe Ion Heliade Rădulescu să spună "aici a răsărit soarele românilor". O inscripţie cu acest citat este montată pe clădirea în care a funcţionat şcoala de obşte. Mulţi dintre cei mai de seamă cărturari români si secolelor XVIII - XIX din Transilvania, ca Samuil Micu, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Gheorghe Bariţiu, Simion Bărnuţiu, etc., şi-au făcut studiile la Blaj.

Ca centru ideologic al burgheziei româneşti din Transilvania, Blajul a avut un rol important în formarea conştiinţei naţionale a românilor. La Blaj au avut loc, în 1848, mai multe adunări ale românilor din Transilvania. La adunarea convocată de Avram Iancu şi Papiu-Ilarian la 30 aprilie 1848, au fost formulate ideile desfiinţării iobăgiei şi ale egalităţii în drepturi a populaţiei române din Transilvania cu celelalte naţiuni.

La 15-17 mai 1848, pe câmpia de lângă Blaj , care de atunci poartă numele de Câmpia Libertăţii, a avut loc marea adunare a românilor din Transilvania, la care au participat 40.000-50.000 de oameni, majoritatea covârşitoare fiind iobagi. Adunarea a adoptat programul de revendicări cu caracter democratic: abolirea dijmei, a clăcii şi a iobăgiei, desfiinţarea breslelor şi a vămilor, libertatea cuvântului şi a tiparului, formarea gărzii naţionale, şcoli de stat în limba română, etc.). Tot la această adunare s-a protestat împotriva „uniunii” forţate a Transilvaniei cu Ungaria. Nerecunoaşterea de către guvernul revoluţionar ungar a egalităţii în drepturi a românilor cu celelalte popoare, nesatisfacerea revendicărilor lor sociale şi votarea de către Dieta din Cluj a încorporării Transilvaniei la Ungaria a determinat dezbinarea forţelor revoluţionare ale românilor şi ungurilor. Între 15 şi 25 septembrie, a avut loc la Blaj o nouă adunare a românilor din Transilvania, care a declarat că nu recunoaşte încorporarea Transilvaniei la Ungaria şi a însărcinat Comitetul permanent de la Sibiu să înarmeze satele. Neînţelegerea dintre conducătorii revoluţiei ungare şi ai forţelor revoluţionare ale românilor a fost folosită de Habsburgi pentru a împiedica coalizarea celor două forţe împotriva feudalismului habsburgic.

Interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma de către autorităţile comuniste în octombrie 1948 a însemnat o grea lovitură pentru Blaj, deoarece întreaga elită intelectuală concentrată în Blaj a fost arestată şi dispersată. Academia Teologică Greco-Catolică a fost închisă, iar Biblioteca Centrală din Blaj a fost distrusă. O mare parte a cărţilor a fost aruncată în râul Târnava. Capelele institutelor de învăţământ din Blaj au fost transformate în săli de sport. Corpul profesoral greco-catolic a fost împrăştiat prin închisorile comuniste. La recensãmântul din 1956 în Blaj au fost consemnate 8.711 persoane, fapt explicabil prin deportări.

Obiective turistice:

  • Catedrala Sfânta Treime din Blaj
  • Câmpia Libertăţii
  • Prima şcoală românească din Blaj
  • Palatul episcopal, fosta reşedinţă nobiliară din sec.XVI-XVIII, actualmente cladirea Academiei Teologice.
  • Castelul Mitropolitan
  • Mănăstirea "Buna Vestire"
  • Bisericuţa Grecilor
  • Teiul lui Eminescu
  • Stejarul lui Avram Iancu
  • Crucea lui Avram Iancu
  • Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul este amplasat pe str. Eroilor nr.2 şi a fost dezvelit în anul 1944, în memoria ostaşilor români jertfiţi în Al Doilea Război Mondial. Acesta este realizat din beton mozaicat şi nu are împrejmuire. Pe faţada monumentului se află un înscris care glorifică jertfa ostaşilor români.