Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţ, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea
România ţara cea mai frumoasa
Home » Regiuni » Oltenia » Vâlcea » Ocnele Mari

Ocnele Mari

upload/e/e/5/rumaenien/ocnele-mari.large.jpg

Ocnele Mari este un oraş în judeţul Vâlcea, România. Este una din cele mai vechi aşezằri umane din această zonằ a Olteniei, datoritǎ şi importantului zǎcǎmânt de sare.

Oraşul este aşezat în partea central-sudică a României, în zona Subcarpaţilor Vâlcii, de-alungul văii Pârului Sărat.

În Ocnele Mari se poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada Copăcelu a municipiului Râmnicu Vâlcea) şi strada Alexandru Ioan Cuza a oraşului care se intersectează cu aceasta.

Aşezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m, fiind străjuită de dealuri cu o altitudine între 400 şi 600 m.

Sub aceste dealuri se află un masiv de sare de circa 600 m grosime, care constituie principala resursă naturală a locului şi care fost exploatată din cele mai vechi timpuri, dând dealtfel şi numele localităţii ("ocnă" înseamnă "mină de sare").

Exploatarea sării s-a făcut şi se mai face prin extracţie de bulgări (magle) din salină (mină de sare cunoscută şi sub denumirea de ocnă de sare). De la jumatatea anilor 1950, datorită apariţiei Uzinei de Sodă Govora, s-a trecut şi la exploatarea sării prin soluţie saturată cu ajutorul sondelor.

Acest ultim sistem a dus în ultimii ani la prăbuşirea unor caverne subterane create prin exploatare sării în soluţie saturată (saramură) pe o suprafaţă de circa 50 ha, producând probleme de natură ecologică şi mai ales socială.

O altă mare bogăţie naturală a locului este şi tuful calcaros ("malul" cum îl numesc localnicii), exploatat şi acesta pentru diferite produse industriale.

Ocnele Mari, cunoscut încă din neolitic şi menţionat documentar ca oraş în anul 1402, redeclarat oraş în anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comună, are în componenţa sa localităţile: Buda, Cosota, Făcăi, Gura Suhaşului (include Ocnele Mari - centru) Lunca, Ocniţa, Slătioarele şi Ţeica. Până în anul 1956, tot de Ocnele Mari aparţineau şi localităţile Copăcel, Râureni şi Stolniceni. Oraşul se întindea până la râul Olt. Acum aceste localităţi aparţin de municipiul Râmnicu Vâlcea. Vechile denumiri de acces numite "Drumul Sării" aveau direcţiile: Ocnele Mari - Râureni - Drăgăşani - Vidin, Ocnele Mari - Horezu - Severin, Ocnele Mari - Râmnicu Vâlcea.

Datorită apelelor clorosodice şi iodurate, secondate de nămolul sapropelic (formate deasupra masivului) ce reprezintă o sursă de sănătate prin proprietăţile lor terapeutice, pe la 1812, s-au deschis primele stabilimente de tratament folosind apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă Balta Roşie adâncă de 120 m. Aceste ape în combinaţie cu nămolul sapropelic tratează reumatismul ,afecţiunile ginecologice şi afecţiuni ale sistemului osos la copii. În prezent, staţiunea continuă să funcţionează în sezonul călduros.

De mulţi ani, în urma numărului mare de turişti proveniţi din municipiul Craiova, oraşul a căpătat supranumele de Marea Craiovei.