Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţ, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea
România ţara cea mai frumoasa
Home » Regiuni » Bucovina » Botoşani » Botoşani

Fișier:Stema Botosani 2010.png Botoşani

upload/e/e/5/rumaenien/botosani.large.jpg

Botoşani este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Botoşani, Bucovina, România. Este aşezat în partea de sud-vest a judeţului Botoşani, pe interfluviul dintre râurile Sitna şi Dresleuca, spre vest între Dresleuca şi Siret, apoi coboară între dealurile Crivăţ, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Este menţionat documentar în Letopiseţul Ţării Moldovei (1439).

Oraşul Botoşani este situat în nord–estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, şi cea a dealurilor joase a Câmpiei Moldovei ce se întinde către est. Dealurile din partea de vest a oraşului fac parte din Podişul Sucevei – sectorul şeii Bucecea-Vorona cu altitudini maxime de 250 metri ( Dealul Suliţa), şi cu altitudini minime - 150 metri - în partea de sud-vest şi nord-est. Intre relieful înalt din vest, cu caracter de coastă şi cel de câmpie colinară din est, exista un culoar depresionar (uluc) în care este aşezat municipiul Botoşani.

Teritoriul oraşului propriu-zis are o suprafaţa de 4132 ha, şi un caracter uşor alungit pe direcţia nord-sud. Altitudinea medie a oraşului este de 163 metri, nedepăşind decât excepţional 200 metri, în partea vestică. Caracteristic acestei regiuni este relieful de dealuri joase sau câmpii deluroase, dezvoltate pe depozite monoclinale (uşor înclinate spre sud-est), cu pante slabe, cu văi foarte largi, cu interfluvii ca nişte platouri şi cu energie de relief redusă, în medie 30-40 metri.

Istoria oraşului Botoşani începe din vremuri îndepărtate, fiind menţionat pentru prima dată în documente în anul 1439 (în Letopiseţul Ţării Moldovei al lui Grigore Ureche). Totuşi, începutul de viaţă a Botoşaniului datează cu mult înaintea atestării documentare. Situat la confluenţa drumurilor care uneau principalele reşedinţe domneşti ale Moldovei: Siret, SuceavaHârlău şi Iaşi, într-un punct de legătură favorabilă cu marile drumuri comerciale medievale europene, Botoşaniul a fost un târg cu rolul de principal centru de schimb şi, concomitent, centru de meşteşugari.

Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului Botoşani, la Drăguşeni, Mitoc, Rădăuţi-Prut, Ştefăneşti, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente aşezări omeneşti încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică şi pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt nivel artistic. Dezvoltându-se atât de timpuriu "Botoşanii nu au fost cetate ci târg deschis, fără ziduri" situat la o răspântie de drumuri, ceea ce a dus la un comerţ înfloritor. Se pare că, începând cu secolul XV, dezvoltarea pe care o cunoaşte comerţul aduce oraşului venituri însemnate, iar prima pecete a oraşului a fost un păun cu coada răsfirată ce simboliza podoabele doamnei Moldovei, cumpărate cu bani din venitul târgului.

Marii voievozi ai Ţării Moldovei, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, înscriu numeroase prezenţe la Botoşani, în judeţ păstrându-se şi azi ctitoriile domneşti: Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi (1495) şi Biserica Sf. Nicolae Popăuţi (1496) ale lui Ştefan cel Mare, azi monumente istorice. Tot monumente istorice sunt ctitoriile Doamnei Elena, soţia voievodului Petru Rareş: bisericile Sf. Gheorghe din Botoşani (1551) şi Uspenia (1552).

 La sfârşitul secolului XVI cârmuirea oraşului revenea unui vornic numit din partea Doamnei, care avea sarcina să strângă veniturile ei, să judece pricinile, să pazească liniştea si să scrie răvaşe in numele târgului. Pe lângă vornic funcţiona un consiliu orăşenesc, format dintr-un şoltuz si 12 pârgari aleşi de comunitate. O administraţie bine pusă la punct, va funcţiona în Botoşani după 1820, când oraşul nu va mai fi apanaj al Doamnelor. Botoşaniul e un oraş care păstrează o structură subterană de târg, cu pivniţe boltite suprapuse. Ele au adăpostit timp de sute de ani mărfurile târgului, constituind şi locul de refugiu al populaţiei în timpul repetatelor invazii. O valoare arhitecturală de necontestat o constituie lăcaşuri de cult vechi de jumătate de mileniu, precum şi zona de târg a oraşului, renumită pentru valoarea arhitecturală a centrului istoric.

Edificii culturale

 

  • Biblioteca Judeţeană "Mihai Eminescu"
  • Casa Ciomac Cantemir
  • Casa memorială "Nicolae Iorga
  • Muzeul memorial "Octav Onicescu"
  • Muzeul judeţean
  • Galeriile de artă "Ştefan Luchian"
  • Teatrul de Stat "Mihai Eminescu"
  • Teatrul de Păpuşi "Vasilache"
  • Filarmonica de Stat
  • Ansamblul "Rapsozii Botoşanilor"
  • Inspectoratul pentru Cultură
  • Centrul Vechi

În Botoşani există numeroase alte construcţii cu valoare arhitectonică deosebită, printre care menţionăm: Casa Antipa, sfârşitul sec. XIX; Casa Bolfosu, începutul sec. XIX; Casa Silion, datează din jurul anului 1900, Clădirea Primăriei construită la sfârşitul secolului XVIII în stil eclectic de influenţă germană.