Reghin

Reghin, mai demult Reghinul Săsesc, Regin este un municipiu şi al doilea oraş ca mărime din judeţul Mureş, Transilvania, România.

Municipiul este situat pe râul Mureş, la confluenţa acestuia cu râul Gurghiu, la 46°46'33" latitudine nordică şi 22°42'30" longitudine estică. Altitudinea la care este situat oraşul este de 395 m, punctul geografic cel mai de jos fiind râul Mures - 350 m iar cel mai înalt Pădurea Rotundă - 455 m. Ţinutul etnografic din jurul Reghinului poartă denumirea de Reener Ländchen (Ţărişoara Reghinului sau Micul Ţinut al Reghinului).

Vechea denumire a Reghinului este aceea de "Reghinul Săsesc", traducere românească a denumirii germane "Sächsisch Regen", respectiv a celei ungureşti "Szaszregen". Într-o diplomă emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, localitatea este menţionată cu denumirea de "Regun".

În anul 1555, pe un pilastru al zidului de incintă a oraşului Reghin, fusese dăltuit următorul text, în limba germană: "Kein Heil kommt vom Krieg, den Frieden erbitten wir alle" (De la război nu vine nimic bun, ne rugăm cu toţii pentru pace).

„Societatea de plutărit” a fost, în ceea ce priveşte răspândirea şi cuprinderea afacerii, de departe cea mai importantă din Reghinul Săsesc, chiar cea mai importantă din Transilvania. Această situaţie a fost favorizată în primul rând de poziţia favorabilă a localităţii pe valea Mureşului, râu pe care veneau plutele din munţii Călimanului. Comerţul cu lemnul şi cu plutele a fost una din cele mai importante activităţi desfăşurate de locuitorii vechiului Reghin. Poziţia favorabilă a localităţii în apropierea munţilor Gurghiu şi Călimani cu suprafeţele lor întinse de pădure erau o adevărată provocare pentru spiritele întreprinzătoare din această localitate. În anul 1853 mai mulţi negustori cu plute din Reghinul Săsesc s-au asociat într-o societate, conformându-se principiului care spune că unirea dă putere; fiecare membru primea, pentru funcţia sa, o remuneraţie potrivită. Deja în următorul an, 1854, mai mulţi lipoveni contribuiau la această societate, astfel că cei din Reghin se ocupau cu procurarea şi transportul plutelor iar lipovenii cu vinderea lor; dar pentru că lipsea coeziunea şi o anumită conducere, nimeni nu mai asculta, fiecare voia să conducă după opinia sa, în anul 1855 mai mulţi membri au ieşit afară din această aşa zisă „companie” şi împreună cu alţi lipoveni au întemeiat „Compania de plutărit Wermescher” ai cărei membri finanţau activitatea.

În anul 1924 a avut loc “încorporarea” Reghinului Unguresc (Reghin-sat, Magyarregen, Ungarisch-Regen) la oraş, care creştea astfel cu 995 hectare în partea de nord.