Miercurea-Ciuc

Miercurea Ciuc, uneori scris Miercurea-Ciuc, este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Harghita, Transilvania, România. Numele oraşului în această formă s-a folosit prima dată în 1558; prima parte a denumirii provine din târgurile săptămânale în zilele de miercuri.

Oraşul este situat la altitudinea de 662 m, pe malul râului Olt, în Depresiunea Ciucului.

Primul document autentic cunoscut care atestă existenţa oraşului ca "oraş de câmpie" este scrisoarea de privilegii (eliberată de regina Izabella, mama lui János Zsigmond, Principele Transilvaniei), datată la 5 august 1558, în care scuteşte locuitorii oraşului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porţi otomane.
Construirea cetăţii Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Hidvégi Mikó Ferenc (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat şi de inscripţia în piatră aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.
La Şumuleu din anul 1630 a funcţionat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia monahului franciscan Johannes Caioni (Kájoni).
În conscripţia din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunităţi profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.

În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porţi, la expediţia militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea. Despre atacul împotriva oraşului informează celebrul călător şi istoriograf turc Evliya Çelebi, martor ocular al evenimentelor, iar Kájoni consemnează: „Păgânii ... au jefuit tot Ciucul”.

În anii 1650, 1665, 1677 şi 1707 în Miercurea Ciuc s-au ţinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituţiilor acestuia. În şedinţa din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (astăzi judeţul Covasna), a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I., conducătorul luptei antihabsburgice. Conform recensământului din 1721, în oraş au existat 49 gospodării şi în jur de 250 suflete, în 1755, în timpul construirii bisericii romano-catolice acest număr sporind la 450.

Teleki József, în jurnalul său de călătorie, menţionează că în Miercurea-Ciuc în 1799 erau 83 de case.

Józef Bem, generalul revoluţiei paşoptiste, numeşte în fruntea trupelor din Secuime pe Gál Sándor, cu reşedinţa în cetatea Mikó. Acesta trimite în tabăra revoluţionară mai multe batalioane formate la Miercurea Ciuc. În 1849 vizitează oraşul şi poetul revoluţiei, Sándor Petőfi, care în scrisoarea trimisă soţiei sale, Julia, scrie: "Împrejurimile Miercurii Ciucului şi a Târgului Secuiesc sunt minunate". Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost anexate oraşului: Mártonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1930 Jigodin, în 1959 Şumuleu Ciuc şi Topliţa Ciuc.

În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reşedinţa comitatului Ciuc. Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini. În 1888 se reconstruieşte spitalul, în 1898 se termină construcţia clădirii primăriei, iar în 1911 clădirea actualului liceu "Márton Áron", în care se mută şcoala medie înfiinţată în 1630 în Şumuleu.

Miercurea Ciuc a rămas şi după cel de al II-lea război mondial centrul regiunii, devenind în 1968 reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei. Conform datelor recensământului din 7 ianuarie 1992, populaţia oraşului a fost de 46.029 de locuitori.

Din planul oraşului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, cât de cât în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârşitul secolului XI. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.

Una dintre cele mai importante clădiri civile ale oraşului sunt: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită iniţial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) şi spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârşitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 şi aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluţia din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiţiei a fost construit în 1905, iar liceul "Márton Áron" a fost dat în folosinţă în 1911. În timpul celui de al doilea război mondial s-a construit hotelul "Harghita" (clădirea aparţine actualmente jandarmeriei) şi clădirea Băncii Naţionale în perioada interbelică. Casa de cultură municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial "Vákár Lajos" în 1970, Spitalul judeţean şi Policlinica în 1972, Galeria "Nagy Imre" în 1973, clădirea Consiliului judeţean, Casa de cultură a sindicatelor şi clădirea în care funcționează în prezent universităţii "Sapientia” în 1986.

Monumente, locuri deosebite:

• Castelul Mikó, azi îşi are sediul aici Muzeul judeţean.
• Biserica romano-catolică Sfânta Cruce, construită în 1758 în stil baroc.
• Biserica ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi Andrei, construită în 1930 în stil modernist de arhitectul Berek Ferenc (iniţial biserică greco-catolică).
• Muzeul Oltului şi Mureşului Superior, secţie a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu sediul în strada Petöfi Sándor nr. 23. Muzeul găzduieşte o expoziţie permanentă de etnografie "Interior ţărănesc", precum şi alte expoziţii tematico-itinerante.
• Fosta clădire a Consiliului Judeţean, construită în 1886 în stil eclectic.
• Palatul Justiţiei, construit în 1892 în stil eclectic.
• Catedrala ortodoxă Sf.Nicolae, construită între anii 1929 şi 1935 în stil neobizantin.
• Liceul Márton Áron, construit între anii 1909 şi 1911, în stil secesionist. Numit iniţial Liceu Romano-Catolic, iar în anii comunismului Liceul de Matematică-Fizică, poartă în prezent numele fostului său elev, episcop de Alba Iulia între 1938-1980.
• Cimitirul Eroilor. A fost creat după primul război mondial pe trei terase, în apropierea Corpului Batalionului 2 Pionieri. Numărul total al celor înhumaţi a fost de 1077. Iniţial, aici au fost înmormântaţi 422 soldaţi de diverse naţionalităţi (români, italieni, germani, maghiari, austrieci, polonezi, cehi si ruşi). Societatea "Cultul Eroilor" a reorganizat cimitirul, centralizând in perioada 1927-1928 un număr de 655 eroi. Evidenţa acestora a fost ţinută în ordine alfabetică. În prezent, cimitirul nu mai are însemne de căpătâi.
• Monumentul eroului român. Monumentul, operă a sculptorului Marius Butunoiu, este amplasat în centrul oraşului. Dezvelirea acestuia a avut loc la 19 august 1974. Baza monumentului, un piedestal de forma unei prisme dreptunghiulare, din beton placat cu marmură albă, susţine statuia ronde-bosse din bronz a unui infanterist, înaltă de cca. 4 m. Ostaşul este echipat de luptă şi ţine deasupra capului, cu ambele mâini, o armă şi un drapel de luptă. În spatele statuii se înalţă un obelisc placat cu marmură albă. Pe faţada principală a piedestalului este montată o placă metalică cromată pe care este scris: "Glorie eternă ostaşilor români care s-au jertfit în luptele pentru eliberarea patriei".
• Noua biserică romano-catolică, lângă biserica romano-catolică "Sfânta Cruce", proiectată de renumitul arhitect maghiar Makovecz Imre.
• Cele trei ştranduri cu apă minerală: din cartierul Patinoar, din Băile Jigodin, Băile Miercurea.

Cartierul Jigodin:

• Biserica romano-catolică Sfânta Treime, care a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, fiind extinsă în anul 1707 în stil baroc. Turnul ei a fost construit în 1800. Statuia Sfânta Fecioră Maria este din anul 1520, ca şi cel din Şumuleu Ciuc.
• Conacul Mikó construit la începutul secolului al XIX-lea, în stilurile neoclasic şi empire.

Cartierul Şumuleu Ciuc

• Biserica şi Mănăstirea Franciscanilor, biserica fiind un loc de pelerinaj pentru romano-catolici.
• Capela Salvator din secolul al XV-lea.
• Capela "Iisus în Chinuri", datând probabil din secolele XV-XVII.
• Capela "Sf. Anton", construită între 1750 şi 1773.
• Lângă mănăstire se află fostul sediu al Ciucului, construit între anii 1825 şi 1841, azi spital de boli contagioase şi clinică TBC.
• Fostul liceu romano-catolic, construit în 1727, unde au învăţat multe persoane celebre, azi orfelinat.
• Izvorul de apă minerală.