Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Botoşani Brăila, Braşov, Buzău, Călăraşi, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mehedinţ, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Sălaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vâlcea, Vrancea
România ţara cea mai frumoasa
Home » Regiuni » Maramureş » Maramureş » Baia Sprie

 Baia Sprie

upload/e/e/5/rumaenien/baia-sprie.large.jpg

Baia Sprie  este un oraş din judeţul Maramureş, Transilvania, România. A fost unul dintre centrele miniere importante din Maramureş. O activitate minieră în regiunea localităţii este semnalată deja în epoca bronzului. Exploatarea aurului şi argintului este aminită prin anii 1141 la colonizarea saşilor în regiune. În anul 1329 localitatea este atestată sub numele de Mons Medius. În anul 1774 este publicată prima cercetare ştiinţifică a exploatării de minereuri.

Oraşul Baia Sprie are un însemnat trecut istoric. Urme ale unor vetre de aşezari omeneşti se regăsesc înca din secolele unu şi doi, după Hristos. Oraşul va fi atestat documentar relativ târziu într-o diploma din 1329, în timpul regelui maghiar Carol Robert care acordă locuitorilor primele privilegii.

Denumirea latinească era Mons Medius ceea ce în traducere înseamnă Muntele Mijlociu. Din această perioadă oraşul îşi leagă existenţa de minierit şi de-a lungul secolelor va apărea în documente alături de Rivulus Dominarium, oraşul Baia Mare de astăzi, ca oraş liber regal.

În anul 1360, îl găsim în documente cu numele de Montana Nostra, în 1348 sub numele de cetate Civitas Medio Montis, în 1390 sub denumirea de Felsőbánya, în 1406 din nou Civitas de Monte Medio, iar mai târziu în secolul XIX, în 1851 din nou sub numele de Felsőbánya. Dacă Baia înseamnă mină, Spria vine de la latinescul asper care înseamnă aspru, adică cu alte cuvinte în Baia Sprie existau mine cu condiţii aspre de exploatare.

Un călător german Jeorg Vagner, în anul 1540 cercetează minele din Baia Mare şi din restul regiunii având să consemneze următoarele : ,, La o depărtare de o milă de Baia Mare se află un alt orăşel, în latineşte Muntele Mijlociu, locuitorii căruia au depus jurământ de credinţă pentru majestatea regală, sunt toţi băieşi, originea este mai veche, sunt mineri mai pricepuţi în practică şi obicei. De cetatea Baia Mare aparţin 14 sate, două sunt ungureşti, celelalte româneti iar întemeietorii acestor localităţi au fost germanii’’. În anul 1564, un alt călător străin Giovan Gramo spune că : "Oraşele sunt locuite de unguri, dar satele toate sunt lucuite de români". Chiar şi marele umanist Nicolae Olahus avea să scrie : "Mai sus de râul Someş este orăşelul Baia Mare, precum şi Baia Sprie în jurul cărora sunt minele de aur şi argint şi de alte metale".

Oraşul Baia Sprie, aşezat pe valea râului Săsar, la poalele munţilor Gutâi, are o suprafaţă de 91 km pătraţi. Înzestrat cu un peisaj natural deosebit, a fost în secolele XVIII, XIX şi staţiune turistică. Multă vreme minele din Baia Mare şi Baia Sprie au reprezentat proprietatea reginei.

În anul 1411 cele două oraşe sunt cedate de regele Sigismud lui Stefan Lazarevisc, despot sârb, în schimbul cetătii Belgradului, iar mai târziu în 1427 stăpan al oraşului avea să devină Gheorghe Brancovisc. Numele ambilor stăpâni au lăsat gusturi amare locuitorilor din acele vremuri. Ei au asuprit locuitorii băştinaşi pentru îmbogăţirea lor personală.

Domnia lui Iancu de Hunedoara, între anii 1446 - 1453, ca stăpân al ţinutului, aduce şi privilegii orăşenilor. Acestor privilegii li se vor adăuga şi altele, mai târziu de către regele Matei Corvin. O serie de evenimente au adus amărăciune în rândul populaţiei oraşului, astfel :

  • în 1460 prinţul polonez Albert vandalizează oraşul
  • în 1562 turcii atacă locurile cu vehemenţă
  • în 1589 oraşul a fost incendiat aproape în intregime
  • în 1690 oraşul îşi cedează minele statului în schimbul scutirii de dări
  • în 1710 din cauza epidemiei de pesta mor 580 de locuitori
  • anul 1771 este marcat de invazia tătarilor
  • în anul 1780 orasul a fost inundat apa distrugand multe locuinte
  • în 1782 are loc o invazie de lăcuste care a făcut mari stricăciuni recoltelor
Cu toate acestea oraşul a rămas viu. Bogăţiile din adâncurile Dealului Minei au asigurat prosperitatea şi refacerea pagubelor ivite.

Au fost perioade de înflorire dar şi regrese marcate de scăderea populaţiei. Conform primelor date rămase din timpul împărătesei Maria Tereza, populaţia a crescut de la 300 de locuitori la aproximativ 5000 de locuitori şi a rămas constantă până la mijlocul secolului trecut.

Recensământul în limba germană din 1850, consemna în rubrica populaţiei numărul de 5427 de locuitori, reprezentând 1336 de familii care locuiau în 993 de case. In ceea ce priveşte naţionalităţile existente la acea vreme, maghiari erau 3800, români 1093, nemţi 333, slovaci 140, iar rromi 40. Aceste date dovedesc faptul că în Baia Sprie au convieţuit de-alungul timpului diferite naţionalităţi care au reuşit să se respecte reciproc, formând un amestec indistinct ce reprezintă astăzi o populaţie civilizată în număr de 16626 locuitori. Un loc de seamă îl ocupă în istoria oraşului lupta memorandiştilor, mai ales caă unul din conducătorii memorandişti, preotul-doctor Vasile Lucaciu era preot la Şişesti, sat aflat la câţiva km de Baia Sprie pe drumul ce duce la Cavnic. De asemenea ţăranul Trib Gligor din Chiuzbaia, sat aparţinător oraşului Baia Sprie va face şi el parte din delegaţia care în anul 1892 se va duce la Viena pentru a face cunoscut împăratului memorandumul prin care se cereau drepturi egale pentru românii din Transilvania.

Ziarul Sfatul ce apărea la Sighetu Marmaţiei, consemnează în numărul din 20 Decembrie 1918 drumul spre Alba Iulia astfel : "Sosiţi la 4 ore am plecat în jos prin codrii Gutinului spre Baia Sprie, când sântem in vale la casa pădurarului, ce surprindere plăcută. Ne iese înainte o grupă de domnişoare şi domni cu steaguri româneşti făcându-ne ovaţii însufleţite. Sunt Baiesprieni, domnişoara Anca, fraţii Lupan, fraţii Nistor, grupa noastră creşte cu tot pasul, steagurile fâlfâiesc, carele par să coboare iar bătranul Gutii răsuna de Deşteaptate române din somul cel de moarte. În Baia Sprie, în fruntea coloanei ne aşteaptă deja tot oraşul in frunte cu protopopul. Suntem ospătaţii lor, le mulţumim din inimă pentru călduroasa primire şi ne îndreptam spre Baia Mare".

Înca din secolul al XVII-lea în Baia Sprie există un centru de ceramică, alcătuit din bresle de olari. In 1780 în oraş erau 50 de olari, ca după aproape 160 de ani, în anul 1938 numărul acestora să scadă la 7. Aceştia locuiau pe strada Olarilor, stradă ce-şi păstrează denumirea şi astăzi. Prelucrarea lutului şi tehnica modelării vaselor nu se deosebeşte mult de tehnica celorlalte centre de ceramică din ţara. Ca elemente de decor, predomină formele geometrice şi cele vegetale. Centrul de ceramic de la Baia Sprie se incadrează în familia ceramicii româneşti zmăltuită şi nezmăltuită.

Astăzi cel mai de seamă reprezentant al breslei olarilor din Baia Sprie este Les Daniel, care în ciuda tinereţii lui a ajuns să fie recunoscut în ţară şi străinătate, prin creaţiile de excepţie pe care le modelează cu atâta talent şi suflet.

În Baia Sprie se află şi astăzi casa în care a pictat între anii 1932 - 1960 unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai şcolii băimărene de pictură, Aurel Pop. Prieten cu Adi Indre şi Nicolae Tonitza, Aurel Pop a adus cu el în oraş de-a lungul timpului mulţi prieteni pictori de seamă ai vremii. Aurel Pop devine mesagerul unei arte profund realiste şi umaniste, pictaând aspecte din munca şi viaţa grea a minerilor din Baia Sprie.

Casa de Cultură din Baia Sprie a fost şi rămâne instituţia culturală cea mai de valoare a zonei, antrenând în activităţile desfăşurate aici oameni de cultură, de o înaltă calitate profesională şi morală. A fost locul unde mulţi dintre aceştia şi-au promovat operele prin numeroasele axpoziţii personale şi lansări de carte. Aportul adus de Casa de Cultură la ridicarea nivelului calitativ al activităţilor culturale a oraşului, a fost deosebit de bogat in timp. De aproape 30 de ani coordonarea acestora ia revenit directorului institutiei, profesorul Dumitru Fanateanu, poet şi cântăreţ deopotrivă.

Sub egida Astra, în anul 1922, oraşul donează pentru activităţi culturale, localul vechii şcoli confesionale cu destinaţia de Casă Naţională. Sunt iniţiate cursuri de alfabetizare a adulţilor, se deschide o bibliotecă care astăzi numără peste 20000 de volume. Personalităţile care se remarcă în acea perioadă sunt : Atanasie Lupan, sprijinător al învăţământului românesc şi Dumitru Alexandrescu, preşedinte al cercului cultural.

În ultimii ani în Baia Sprie au poposit nume de seamă ale culturii contemporane ; pictorul Nicolae Apostol – profesor de desen in oraş, scriitorii Marian Ilea şi Adrian Otoiu, profesorul Grigore Man , personalităţi culturale ce şi-au legat o bună parte din viata şi activitate de cest oraş.

Începând cu data de 15 august 1997, oraşul Baia Sprie are la graniţa dintre centrul vechi şi centrul nou o statuie numită ,,Minerul’’ realizată de sculptorul Adi Joseph. Personaj pitoresc, aproape boem, a creat o lume fascinantă din lenm, pe care a insufleţit-o cu harul şi talentul său în peste 40 de altare în biserici şi mănăstiri din România. Sculptor de o deosebita valoare Adi Joseph lasă în urma sa şi această minunată operă închinată minerilor din oraşul Baia Sprie.

Încă din 1876, în Baia Sprie există şi o fanfară a minerilor, care în zilele de sărbătoare evolua pe străzile oraşului. Aceasta şi-a desfaşurat activitatea neîntrerupt pâna în zilele noastre.

Oras minier atestat documentar in anul 1329, Baia Sprie isi mentine in timp o individualitate aparte in zona, oferind vizitatorilor multe obiective turistice de interes cum ar fi :

  • centrul vechi al orasului de forma unui trapez alungit ce se ingusteaza spre est, cuprinde un complex arhitectural deosebit cu monumente istorice si de arhitectura veche, edificat in secolele XVIII-XIX.
  • Primaria orasului Baia Sprie, a fost construita in naul 1739 in stil baroc, pe riunele vachii cladiri a primariei distrusa de tatari in anul 1539, emblema miniera a celor doua ciocane incurcisate poate fi vazuta pe bolta celor doue intrari in subsolul cladirii, impreuna cu inscirsul 1798.
  • Biserica romano-catolica din p-ta. Libertatii este o constructie monumentala cu doua turnuri inalte purtatoare a doue cruci aurite, ridicata in stil neoclasic intre anii 1847-1855, este flancata la intrare de statuile impunatoare a doi sfinti.
  • Biserica reformata a fost ridicata in anii 1889-1890.
  • Biserica ortodoxa ,,Adormirea Maicii Domnului’’, fosta si biserica greco-catolica a fost ridicata in anul 1793, cu altar in stil tipic rasaritean, cu acoperisul turnului mai deosebit in forma de bulb, biserica este cel mai vechi lacas de cult din Baia Sprie.
  • cladirea masiva a fostei directii a minelor, a fost construita in 1733 si a gazduit in timp institutii legate de activitatea de baza a orasului, adica mineritul. Astazi cladirea va fi renovata si tranformata in hotel.

Ca edificii de importanta istorica si arhitecturale deosebite, mai amintim :

  • cladirea actualei scoli generale nr. 1, cunoscuta si sub numele de Zarda terminata in anul 1890;
  • fantana lui Stoll situata pe latura sudica a bisericii romano catolice montaj metalic clasic realizat in a doua jumatate a secolului al XIX-lea purtand numele primarului din acea vreme ;
  • casa Samuel Csaszi, casa veche si modesta din lemn ridicata in anul 1754 probabil una din cele mai vechi case de acest fel existente in zona ;
  • capela Calvaria biserica ridicata in anul 1848 sub dealul Minei, o constructie caracteristica prin forma cilindirca a altarului.

Alte obiective de interes turistic a orasului Bai Sprie ar fi:

  • monumentul ridicat in p-ta. Libertatii, in anul 1992, in cinstea eroului sublocotenent post mortem Horia Daniel cazut la datorie in timpul tragicelor evenimente din Decembrie 1989. In anul 2004, cu ocazia aniversarii a 675 de ani de atestare documentara a orasului Baia Sprie, se sfinteste in acelasi loc monumentul care impreuna cu primul formeaza grupul monumental ,,in memoriam’’. Un pios si sincer omagiu adus tuturor baisprienilor jertfiti pe altarul muncii, credintei si demnitatii umane dupa cum putem citi chiar pe placa acestuia: ,,La poalele dealului Minei zac sperantele stramosilor. Credinta, demnitate si munca sunt armele cu care intampinam viitorul’’.
  • parcul de sculptura moderna, situat la bifurcatia drumului spre Cavnic, cuprinde statui de marmura realizate de artisti contemporani, pe parcursul mai multor tabere de sculptura organizate in zona.

Imprejurimile orasului Baia Sprie, sunt cele mai importante locuri de interes turistic din zona. Indiferent de anotimp, complexul turistic Suior si cabana Mogosa se pun la dispozitia turistilor cu bogate si diverse activitati recreative. Complexul turistic Suior este amplasat la 11 km de orasul Baia Sprie intr-un cadru peisagistic montan deosebit, are o capacitate de cazare de 99 de locuri, dispune de restaurant, crama, braserie, terasa . Complexul dispune de asemenea de o sala de conferinta, o sala de fitness, sauna, jacuzzi, solar, masaj, biliard, tenis de masa, darts. Baza sportiva este formata din terenuri de sport, teren de tenis pe zgura, poligon si echipamente de paint ball, partii de schi cu o lungime totala de 3600 m dotate cu telescaun cu o capacitate de 1250 turisti pe ora si partie de saniute. In dotarea complexului se afla si un parc pentru distractia copiilor dotat cu un joc gonflabil de 21 m lungime. Cabana Mogosa, asezata pe malul lacului Bodi, la o altitudine de 731 m, si la o distanta de 10km de Baia Sprie, dispune de 89 locuri de cazare in camere cu unul, doua sau trei paturi, restaurant cu 100 locuri si terasa cu 150 de locuri. Complexul mai dispune de o baza de agrement-sport cu terenuri de tenis handbal si baschet. In apropierea cabanei se afla cea mai lunga partie de schi amenajata din zona, cu o lungime de 3,8 km si o diferenta de nivel de 600 m, partia dispune de un telescaun cu o capacitate de 600 de turisti/ora, ce face legatura intre cabana si varful Mogosa. Pe langa bazele turistice amenajate in jurul Baii Sprii gasim si arii naturale protejate de interes turistic. Un astfel de loc este si cel situat pe dealul Minei la 3 km de oras, unde in anul 1920, prin prabusirea unei vechi galerii de mina s-a format un frumos lac artificial . Reziduurile metalice cu abundenta de ioni de cupru si sulfat de fier, face ca apa acestui lac, sa capete cu timpul o culoare verzuie, dar in anumite conditii meteo si de luminozitate, aceeasi apa sa devina albastra de aici si denumirea lacului de lacul Albastru. Rezervatia geologica Creasta Cocosului, din m-tii Gutii, a fost declarata arie ocrotita in 1954. Creasta reprezinta o portiune dintr-un vechi crater vulcanic constituita din punct de vedere petrografic din andezite bazaltice cu piroxeni si biotit de Gutii.Accesul la rezervatie se poate face urmand doua trasee: unul pe valea Suiorului si celalalt di durmul national ce leaga Baia Sprie de Maramuresul istoric prin dreptul hanului PINTEA VITEAZUL urmand marcajul turistic. O alta zona naturala protejata, de un interes aparte, este cea a vaii Chiuzbaii, unde pe versantul sudic al varfului Ignis pe o suprafata de 50 HA se afla rezervatia fosilifera Chiuzbaia. Flora fosila din aceasta rezervatie cuprinde 55 de familii, 107 genuri si 240 specii. Localitate apartinatoare de orasul Baia Sprie, Chiuzbaia este o asezare pitoreasca situata intr-o depresiune intramontana deosebita marginita de abruptul stancos al varfului Ignis si de conurile vulcanice : Chiuz, Poca si Magura. Tautii de sus este a doua localitate apartinatoare orasului Baia Sprie. Aceasta face legatura la vest cu municipiul Baia Mare. Tautii de Sus este renumit ca limita maxima de nord a arealului de paduri de castani comestibili din Romania.

Din punct de vedere geologic predomină în regiune rocile sedimentare marine din perioada terţiară, cu incluziuni vulcanice de piroclastite din munţii Gutâiului. Aceste roci vor fi in perioada miocenă şi pliocenă (înainte cu 9,3 - 65 milioane de ani) în estul şi vestul regiunii printr-o ruptură tectonică întrerupte cu zone de vulcanite (dacite şi andezite).
Principalele filoane de minereu sunt

  • Filonul principal, situat pe direcţia est- vest, la o altitudine de 729 m, având o cădere spre nord de 75 - 90 grade, cu o lungime de 2.200 m, o lăţime de 6 m, atingând în unele zone 20 m lăţime, iar o adâncime de 1000 m, ramificându-se în filoane secundare.
  • Filonul nou caracterizat printr-o zonare clară după adâncime a mineralelor compomnente. Aproape de suprafaţă fiind mineralele predominante cu aur şi argint, spre adâncime creşte conţinutul minereului în polimetale neferoase de plumb, zinc şi cupru, acesta din urmă fiind exploatat la adâncimea cea mai mare.

Prin măsurători geotermice a cuarţului hidrotermal s-a stabilit o temperatură între 305 - 180 de grade Celsius.