Sulina

Sulina este un oraş şi un port liber în judeţul Tulcea, Dobrogea, la extremitatea estică a României, în Delta Dunării, în punctul de vărsare al braţului Sulina în Marea Neagră. Are o populaţie de 4.601 locuitori. Sulina nu este legată direct de reţeaua de drumuri din România şi poate fi atinsă numai pe calea apei, fie pe Dunăre, fie pe Marea Neagră.

Sulina este oraşul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Oraşul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.

Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile oraşului sunt formate din soluri nisipoase şi sărate, parţial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate şi sărate vegetaţia este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roşie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăştinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaştei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), ciulinii de baltă (Trapa natans) şi mai rar nufărul alb (Castalia alba). Zona extravilană se remarcă prin absenţa copacilor de mari dimensiuni, existând un singur pâlc de salcâmi (Robini pseudacacia), plantat la intrarea în oraş. Altfel, în oraş se pot întâlni sălcii (Salix babylonica), plopi, frasini (Fraxinus excelsior), şi corcoduşi (Prunus cerasifera), pomii fructiferi consacraţi fiind mai rari

Ceva mai sigur este ca aproape 1000 de ani mai tarziu, aici era granita dunareana a Imperiului Roman, destramat la 476 e.n. Daca galerele Romei ancorau in portul Sulina (ceea ce este foarte plauzibil) ar insemna ca Sulina sa aiba doar 1700 de ani vechime. La capitolul “istorie scrisa”, documentele ni-l prezinta incepand cu perioada bizantina, prima mentiune datorandu-i-se lui Constantin Porphyrogenetul care, in lucrarea sa “De Administrando Imperii”, il pomeneste cu numele de Solina.

Apoi, il intalnim in mai multe portulane si harti italiene din sec. XIV si sec. XV, printre care se numără harta intocmita de Pietro Visconti in anul 1327 si portulanul genovez din secolul al XIV-lea, tiparit in Cetatea Dogilor de catre carturarul Dimitrios Tagias.

Cele mai multe stiri despre viata localitatii Sulina incep sa apara din secolul al XVIII-lea, cand turcii incep sa aleaga drumul apei pana la Constantinopol, trecand pe bratul Sulina (singurul navigabil la acea vreme).

Sulina a capatat statut de oras in secolul 19, odata cu stabilirea aici a Comisiei Europene a Dunării, care a transformat localitatea dintr-un sat de pescari intr-un oras important pentru traficul fluvial. Palatul Comisiei Europene a Dunării si Farul din Sulina sunt doua din monumentele importante ale orasului, datand din anii 1860 si 1870.